Legea prestatorilor casnici creează excepții pe piața muncii și face posibilă angajarea prin evitarea constrângerilor uzuale. Astfel, cei care apelează la prestatorii casnici nu trebuie să se mai complice cu realizarea de contracte sau cu plata de salarii la nivelul minim legal. Desigur, acesta este unul din fundamentele legii. Ea încearcă să fiscalizeze un domeniu în care organizarea activității este dificil de realizat pentru că nu există cerere constantă. Pe această piață, angajarea cu contract de muncă era și până acum o raritate.
Față de forma inițială a legii, a fost modificată structura publică responsabilă cu administrarea tichetelor de muncă. Astfel, dacă inițial s-a propus ca ANAF să se ocupe de vânzarea și răscumpărarea acestor tichete, în forma intrată în vigoare responsabilitatea este la ANOFM. Orice persoană fizică poate angaja prestatorii care sunt înscriși într-un registru de la ANOFM. Angajatorii trebuie să cumpere tichete de muncă, pe care prestatorii le vor schimba ulterior în numerar. Contribuțiile sociale vor fi reținute de autorități.
Încă de acum doi ani de zile, am atras atenția asupra faptului că această lege crește nivelul de birocrație de pe piața muncii. Pentru o țară care se laudă cu programatori de top, ar fi existat soluții mult mai elegante pentru fiscalizarea muncilor casnice. De exemplu, Statul ar fi putut crea o platformă electronică pe care să se întâlnească oferta și cererea de forță de muncă pentru microjob-uri. Plata și prelevarea impozitelor și a contribuțiilor sociale s-ar fi făcut automat de pe această platformă.
Sistemul creează excepții de la legislația muncii
Teoretic, legea prestatorilor casnici urmărește să crească nivelul fiscalizării într-o parte problematică a economiei. Practic, aceasta mărește nivelul de birocrație din economie. În plus, aceasta creează excepții de la legislația primară a muncii. Ea permite angajarea de prestatori fără obligativitatea existenței unui contract de muncă și a plății unui salariu minim brut. Putem spune că Statul a crescut nivelul salariului minim brut la un nivel greu sustenabil pentru mulți angajatori și apoi a creat o excepție prin care această obligație să poată fi evitată.
Pe termen scurt, legea ar putea rezolva unele probleme legate de fiscalizarea muncii. Pe termen mediu și lung, legea descurajează organizarea prestatorilor de servicii. Astfel, se reduc șansele ca prestatorii să se organizeze și să formeze firme specializate. Legea are potențialul să blocheze profesionalizarea piețelor de servicii de grădinărit, menaj, curățenie etc.
