Categorii
Analize

Lupta cu inflația: Grecia versus Ungaria

Inflația a făcut ravagii și guvernele țărilor Uniunii Europene se străduiesc să diminueze efectele resimțite de populație. Măsurile luate de Grecia și Ungaria sunt diametral opuse. Orice intervenție a statului în economie are capacitatea să deregleze mecanismele pieței, dar unele politici sunt mai puțin nocive ca altele.

Lupta cu inflația: Grecia versus Ungaria se referă la metodele diametral opuse utilizate de aceste două țări pentru a încerca să țină prețurile sub control. Începem prin a prezenta contextul general și apoi vom analiza cele două încercări de combatere a creșterii prețurilor. Vom încerca să explicăm și care dintre ele este mai puțin nocivă pentru  economie.

În ambele țări s-a plecat de la probleme relativ similare. Anii de pandemie, problemele de aprovizionare de pe piață, războiul din Ucraina și rata inflației au determinat o creștere semnificativă a costurilor pentru firme. Aceste costuri suplimentare au fost transferate în prețuri. Majorarea prețurilor, în contextul stagnării veniturilor, a determinat o scădere a puterii de cumpărare.

În încercarea de a păstra o stare socială de calm, cele două țări au abordat diferit problema ratei inflației. Rămâne de văzut care dintre decizii a fost cea mai  bună.

Ungaria – plafonarea prețurilor

Am mai scris și în trecut, Ungaria a decis să plafoneze prețurile. Este greu de înțeles de ce o țară cu un trecut comunist a ales o metodă care și-a dovedit limitele în spatele Cortinei de Fier. Țara este parte a Uniunii Europene, în care mărfurile circulă libere. Orice plafon maximal impus prețului unui bun va determina scurgerea ofertei în exteriorul țării. Producătorii vor refuza să vândă în pierdere și vor direcționa oferta spre piețe mai atractive. Și țara care folosește poziția de forță nu poate face nimic să îi oprească. Ungaria a văzut deja pe piața carburanților că plafonarea nu funcționează, dar a ales să mențină prețuri maximale în cazul mai multor alimente.

Modul în care reacționează forțele pieței poate fi observat în graficul următor.

Lupta cu inflația: Grecia versus Ungaria
Sursa: grafic realizat de autor

Prețul maximal (plafonul) este impus la un nivel inferior celui de echilibru, la care producătorii nu își mai pot acoperi costurile de producție. Oferta disponibilă scade de la qe la q1 și cea solicitată crește la q2. Patrulaterul PM*q1*q2 reprezintă oferta care nu poate fi acoperită pe piața oficială și aceasta reflectă o stare de penurie. Dintr-o problemă se naște alta. Pentru ca produsele să ajungă la toți clienții, magazinele sunt nevoite să raționalizeze cantitățile. De asemenea, tot din acest moment încep să se dezvolte fluxurile de aprovizionare alternativă. Unii indivizi vor trece granița într-o țară vecină pentru a face cumpărături și alții vor achiziționa produse de pe piața neagră.

Suntem în preajma Crăciunului și se văd tot mai clar efectele măsurii. Lanțurile de supermarketuri din Ungaria au raționalizat cantitățile vândute, la doar 1 kg de cartofi și 1 litru de lapte de persoană. Probabil zilele acestea traficul de frontieră va fi intens, cu maghiari care au să viziteze supermarketurile pentru a se aproviziona.

Grecia – subvenționarea prețurilor

În Grecia s-a optat pentru o măsură diametral opusă. Astfel, în această țară, începând cu 1 ianuarie 2023, urmează să se acorde o subvenție de 10% pentru anumite produse. Ajutorul se va acorda pentru grecii care îndeplinesc anumite condiții de venit, deci nu va afecta disponibilitatea producătorilor de a desface produse pe piață.

Lupta cu inflația: Grecia versus Ungaria
Sursa: grafic realizat de autor

În graficul din stânga avem piața inițială în echilibru, la un preț Pe și o cantitate qe. Introducerea subvenției pentru anumite categorii sociale va determina o scădere a cererii și a ofertei. Prețul va rămâne la nivelul Pe. Producătorii vor vinde doar cantitatea q1 la prețul de echilibru. În graficul din dreapta putem urmări evoluția părții din piață care va beneficia de prețul subvenționat. Se formează un echilibru la prețul subvenționat Ps și cantitatea q2. Pentru că acest preț este mai redus cu 10% decât cel de echilibru, cererea va fi mai mare decât scăderea înregistrată pe graficul din stânga. Mai mulți greci își vor permite să cumpere la prețul Ps. q1 + q2 este mai mare decât qe.

Când cererea totală va fi suficient de mare pentru a permite obținerea economiilor de scală, producătorii ar putea coborî chiar prețul inițial. Imediat ar scădea și prețul subvenționat. Piața ar primi un nou impuls ca urmare a creșterii cererii.

Desigur, dacă subvenția pentru anumite categorii sociale ar fi mult mai mare, ar exista riscul formării unei piețe alternative. Beneficiarii subvenției ar cumpăra produsele și le-ar revinde celor care nu se încadrează.

Concluzie

Analiza metodelor de intervenție utilizate ne permite să afirmăm că Grecia a ales calea mai bună. Chiar dacă orice intervenție a statului are o oarecare doză de toxicitate, subvenționarea determină creșterea cantității oferite pe piață. În schimb, plafonarea duce la retragerea producătorilor de pe piață și la penurie. Probabil nu va trece mult până când Ungaria va fi forțată să abandoneze și ultimele plafoane.

De Gabriel

Sunt un economist care scrie pe platforma Inițiativa Privată în timpul liber. Nu sunt infailibil și continui să învăț din greșelile care abundă în articolele mele.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *