Munca remote se impune tacit și pare să se transforme în noua normalitate a mediului corporatist. Fenomenul poate să pară surprinzător, mai ales că oficial aceasta este criticată de diverse figuri publice. Mulți fac greșeala să considere că acest tip de muncă a fost impus de pandemia COVID-19 și că la încheierea pandemiei ar fi trebuit să dispară. În realitate însă, acest mod de muncă exista deja de câțiva ani și cunoștea o dezvoltare susținută. Pandemia COVID-19 nu a făcut decât să accelereze tranziția la acest regim de muncă. Discursul oficial continuă să fie unul în care se afirmă că lucratul de acasă nu are viitor, dar semnalele de pe piață ne spun altceva.
Corporațiile nu au motive să renunțe la munca remote
Este adevărat că multe companii le-au cerut angajaților să revină la birouri, dar există și suficiente exemple de firme care au adoptat permanent munca remote. De exemplu, firmele mari, care ocupau spații semnificative în clădirile de birouri, au început să-și reducă suprafețele închiriate. În ultimele săptămâni, am auzit despre cel puțin două firme, Deloitte și Oracle, care și-au redus cu câte 40% suprafețele închiriate de birouri clasa A. Reducerea suprafeței birourilor are loc în contextul în care echipele celor două firme sunt în creștere. Contractele pentru birouri clasa A sunt multianuale, deci este vorba de o strategie pe termen lung.
Nu este greu de intuit că, în cadrul acestor firme, există angajați care au programe remote, hibrid sau care lucrează permanent de la birou. Probabil, contează preferințele salariaților și eventual nivelul de încredere de care se bucură în firme. Având în vedere că firmele încă fac angajări putem estima că aproximativ 50% din orele muncite în cadrul lor sunt de la distanță.
De ce au ales firmele să adopte pe scară largă acest tip de muncă? Pentru că, pe calculele lor interne, în medie, munca remote a ajuns să fie mai productivă decât cea clasică. Am mai scris pe tema aceasta. Se comite o greșeală atunci când se compară productivitatea unui angajat remote cu cea a unuia la birou. Comparația nu are sens dacă nu se ține cont de costurile asociate. Birourile clasa A sunt scumpe, fapt care crește costul angajaților la birou.
Problema supraîncărcării
Cadrul de muncă remote este departe de a fi perfect, deci putem înțelege de ce există încă reticență în adoptarea pe scară largă. Există temeri ale angajatorilor că salariații remote pot abuza de pozițiile lor. Îngrijorările unor angajatori, că salariații remote pot lucra în mai multe locuri simultan, sunt legitime. Indivizii nu pot fi însă opriți să aibă mai multe joburi. Angajatorii trebuie, în ultimă instanță, să îi evalueze constant și, dacă aceștia nu dau randament, să îi concedieze. De asemenea, au posibilitatea să îi motiveze financiar să lucreze exclusiv la ei.
