Categorii
Piața internă

Pandemia ne-a arătat dezastrul din turism

Pandemia a scos la iveală dezastrul din turismul românesc, o industrie care se limitează la exploatarea imaginilor idealizate ale diferitelor regiuni fără să se întreprindă prea multe în direcția investițiilor în infrastructura specifică. Închiderea totală sau parțială a restaurantelor ne-a evidențiat secretul lui Polichinelle, în majoritatea stațiunilor turistice românești principalele activități de agrement se limitează la consumul de băuturi și alimente, în rest neexistând prea multe de făcut.

Pandemia ne-a arătat dezastrul din turism și lipsa de viziune a celor responsabili de acest domeniu. Închiderea parțială sau funcționarea cu restricții a firmelor din HoReCa a scos la iveală sărăcia turismului românesc. Chiar dacă în ultimii 20 de ani s-au construit mii sau zeci de mii de cabane, pensiuni și hoteluri, în regiunile turistice continuă să nu existe activități organizate pentru turiști sau infrastructura necesară pentru a le organiza. Turiștii care ajung în regiunile fanion ale României se cazează, vizitează cele câteva obiective și apoi mănâncă și beau. De obicei, nu există moduri de a-și petrece timpul liber, nu există zone de promenadă și nici activități de relaxare sau petrecere a timpului liber. Închiderea restaurantelor a pus mulți turiști într-o situație interesantă, aceea de a nu avea ce să facă în vacanțele lor.     

Exemplul Bucovinei

Un exemplu de regiune turistică a cărei imagine este exploatată intensiv, fără să se investească nimic în infrastructura specifică, este cel al Bucovinei. Evident, sudul Bucovinei nu mai are multe lucruri în comun cu provincia multietnică și culturală de la începutul secolului XX. 70 de ani de naționalism exagerat au dus la o supraexpunere a imaginii lui Ștefan cel Mare și la o exploatare obositoare a obiceiurilor și tradițiilor puținelor etnii rămase în zonă. Turistul care merge în zona Bucovinei va fi bombardat cu elemente legate de Ștefan cel Mare, de mănăstiri, de tradiții și de obiceiuri ale etniilor din zonă și va fi impulsionat să mănânce și să bea. Și cam atât. În rest infrastructura turistică este la pământ.

Suceava zilelor noastre nu mai are prea multe în comun cu Bucovina. Turistul care ajunge acolo nu va găsi oamenii și cărțile evocate de Paul Celan,  nu va avea acces la cosmopolitul Cernăuți și va constata că minoritățile s-au redus și s-au românizat. Turistul care mușcă propaganda cu Bucovina va constata că, dacă se forțează, poate să vadă în cel mult două zile toate mănăstirile și obiectivele istorice din zonă. Munți și pensiuni există și în alte părți ale țării și nu este necesară parcurgerea a sute de kilometri pentru a ne bucura de aer curat. Închiderea parțială sau totală a restaurantelor a scos și mai mult în evidență faptul că Bucovina este o zonă turistică pentru care este suficient să aloci cel mult două zile din concediul tău.

Bucovina turistică lasă de dorit

Imaginea Bucovinei este exploatată intensiv, dar investițiile în dezvoltarea infrastructurii de turism sunt egale cu zero. O parte din vină este a operatorilor locali din turism care s-au specializat pe nunți și mâncare. Colaborarea dintre operatori este redusă și proiectele colaborative sunt ignorate. Din această cauză regiunea este specializată în turism de două nopți. Fără produse turistice integrate nu se poate spera prelungirea sejurului la 3 nopți. Dintre problemele turistice ale regiunii amintim următoarele:

  • În localităție Bucovinei nu există zone de promenadă și singurele monumentele istorice evidențiate sunt mănăstirile. Turistul ajuns în Bucovina nu poate să ridice pretenția la ceva în plus față de camera și restaurantul pensiunii.
  • În Bucovina nu există piste pentru bicicliști și, pe lângă unele pensiuni, nici măcar trotuare.  Ironic, într-o regiune care se laudă cu frumusețea localităților și a peisajelor, vizitarea lor turistică este dificilă. Contemplarea Bucovinei se poate face doar din goana autoturismului.
  • După război, din Bucovina au existat migrări masive ale populațiilor evreiești, germane și maghiare. Chiar și astăzi au loc  vizite turistice ale celor care își caută originea. Dacă autoritățile se ocupau de monumentele funerare din cimitirele din zonă, aceste vizite ar fi avut finalitate. În scenariul pozitiv, cimitirele au fost abandonate. Frecvent acestea au fost distruse pentru că unii au vrut să prindă locuri de veci la intrarea în cimitir.
  • Pentru o regiune de munte există prea puține posibilități de realizare a sporturilor de aventură. Nu există o infrastructură bine dezvoltată și nici posibilitatea de a conecta activitățile. Dacă ar exista piste de bicicliști s-ar putea realiza trasee cu suport din partea pensiunilor, cu cazări intermediare pe trasee. Din păcate majoritatea antreprenorilor din turism se tem să colaboreze.  

Nu avem produse turistice integrate

În majoritatea regiunilor din România nu există produse turistice integrate. Turiștii care ajung în aceste regiuni constată că nu se pot aștepta la nimic în plus față de ceea ce este specificat în pliante. Dacă un călător dorește să-și prelungească șederea va constata că nu are posibilitatea să închirieze o bicicletă, că nu există piste pentru acestea și, de multe ori, nici măcar trotuare. Administratorii regiunilor cu pretenții turistice ar trebui să fie preocupați de dezvoltarea acestora și de modalități prin care să determine călătorii să stea mai multe zile în zonele lor. O regiune turistică în care cazarea medie este de 2 nopți este una eșuată.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.