Piața joburilor remote a rămas rigidă, chiar dacă s-au înregistrat progrese majore în ultima perioadă. Adoptarea muncii de la distanță ca normă ar putea face, pentru liberalizarea circulației capitalului uman, mai mult decât tot ce s-a făcut până acum în cadrul procesului de globalizare. Într-un viitor nu foarte îndepărtat, pentru majoritatea celor care își caută un loc de muncă, un calculator cu o configurație decentă și o conexiune bună la internet vor fi suficiente pentru ocuparea unui loc de muncă în orice colț al lumii. Astăzi suntem foarte departe de acest ideal, birocrația statelor și ce a corporațiilor blocând constant reforma activităților lucrative.
Avantajele muncii de la distanță sunt analizate în continuare superficial, în special prin prisma economiilor financiare și de timp, ale angajatorilor și angajaților. Pe lângă aceste avantaje, ușor de evidențiat, mai există unele care sunt ignorate: liberalizarea pieței globale a muncii, egalizarea nivelurilor salariale și accesul la cei mai buni candidați din orice colț al lumii. Dacă munca remote ar fi generalizată, fără restricții de proximitate, am putea asista, în câțiva ani, la o oarecare egalizare în salarizarea angajaților din diferite țări ale lumii. Posibilitatea obținerii de venituri ridicate se va constitui într-un excepțional factor de motivare în instituțiile educaționale. Elevii vor învăța știind că astfel li se deschide accesul la lumea întreagă.
Cum se face tranziția la noua economie
În lume se fac deja pași semnificativi spre tranziția spre noua economie. De exemplu, Twitter a anunțat că va permite angajaților să lucreze pentru totdeauna de acasă, dacă doresc asta. La fel, Fujitsu și-a anunțat intenția de a-și reduce la jumătate spațiile de birouri și de a le permite angajaților să lucreze permanent de acasă, dacă doresc asta. Multe alte firme internaționale au făcut pași, mai mici sau mai mari, permanenți sau temporari, către noua economie. Foarte puține dintre acestea sunt însă dispuse să facă pasul spre remote-ul autentic, în care angajații ar putea să lucreze de la orice computer conectat la internet de pe glob.
La o simplă navigare prin oferta de joburi de pe rețele sociale profesionale (e.g. LinkedIn) constatăm că pentru majoritatea locurilor de muncă de la distanță li se impune candidaților să fie rezidenți sau, cel puțin, dispuși să se deplaseze câteva săptămâni pe an la sediu. Restricțiile de acest tip reduc avantajele potențiale ale muncii de la distanță. Se obțin astfel doar economii de timp, de către angajați, și financiare, de către firme. .
Progresele sunt mai mici decât ne-am dori
Din păcate, joburile cu adevărat remote se găsesc în sectoarele în care există o criză acută de forță de muncă. În aceste domenii, angajatorii sunt dispuși să accepte solicitările angajaților, pentru că aceștia sunt greu de găsit. Pentru restul, nu putem decât să sperăm că timpul va aduce flexibilitatea visată.
Sperăm totuși ca, într-un termen rezonabil de timp, să vedem implementarea muncii de la distanță în întreaga lume. Efectele pozitive ale unei mutări de acest gen sunt enorm de multe și este greu să le intuim pe toate. În 4-5 ani, locuitorii din țările sărace ale lumii s-ar capitaliza și ar schimba în bine regiunile de origine. Astfel s-ar ajunge ajunge și la o distribuire globală mai echitabilă, a capitalului uman înalt calificat. Cu capital uman înalt calificat, distribuit mai uniform pe glob, s-ar deschide noi posibilități de dezvoltare economică în statele sărae. În țările în care locuitorii se zbat acum sub pragul sărăciei ar apărea perspectiva unor locuri de muncă bine remunerate.
Piața joburilor remote a rămas rigidă
Pandemia a forțat evoluția pieței globale a forței de muncă. În urma acestui proces, au apărut perspective noi, atât pentru angajatori, cât și pentru cei care caută locuri de muncă. Cu toate acestea, majoritatea corporațiilor demonstrează o oarecare rigiditate în tranziția spre noua economie. Acestea oferă locuri de muncă la distanță, dar le condiționează de proximitatea salariaților față de sediile lor.
