Categorii
Lecția de economie

Salarizarea în funcție de studii nu este ok

În Camera Deputaților a fost adoptat recent un proiect de lege care are potențialul să dezechilibreze grav piața muncii. Legislația muncii este și așa extrem de stufoasă, nenumăratele excepții la plata impozitului pe venit sau contribuțiilor pe sănătate generând deja discriminări semnificative între categoriile de salariați. Prin noua lege discriminarea forței de muncă este dusă la nivelul superior. Acesta propune impunerea a 11 praguri ale salariului minim, pe baza unor coeficienți corelați cu nivelul studiilor. O lege de acest tip îi va determina pe salariați să caute diplome prin care să-și majoreze baza salarială și pe angajatori să-și încadreze angajații pe poziții cu cerințe mai scăzute de studii.

Salarizarea în funcție de studii nu este ok. O lege care a trecut recent de Camera Deputaților riscă să bulverseze total piața muncii din România. Această piață este deja extrem de discriminatorie, deoarece există trei niveluri de salariu minim (general, pentru studii superioare, pentru muncitorii în construcții) și categorii profesionale scutite de impozitul pe venit sau de contribuțiile sociale de sănătate.

O piață a muncii poate fi dezechilibrată foarte ușor prin impunerea unui singur prag salarial, după cum se poate vedea și în graficul următor. Chiar dacă există argumente sociale sau umanitare în favoarea conceptului de salariu minim, acesta perturbă piața și îi blochează dezvoltarea firească.

Efectul unui prag salarial pe piața muncii

În figura de mai sus avem reprezentată, în formă simplificată o piață a muncii. Echilibrul se formează la întâlnirea între cererea de muncă (a firmelor și autorităților publice) și oferta de muncă (persoanele angajate și cele în căutarea unui loc de muncă). În graficul de mai sus, cererea este reprezentată prin curba CM și oferta prin curba OM. Statul intervine pe piață, prin impunerea unui salariu minim Sm. Reacția pierței este o scădere a cererii de muncă, de la Le la Lc. Aceasta se explică prin faptul că firmele caută să țină sub control costurile totale.

Acestea pot încerca să crească productivitatea muncii prin automatizare sau pot căuta să-și mute producția într-o țară cu forța de muncă mai ieftină. Intervenția statului va determina creșterea oferte de muncă, de la Le la Lo. Mai mulți indivizi vor fi dispuși să lucreze la nivelul salarial superior, dar din păcate nu vor avea unde pentru că cererea se va reduce. În final, pe piață va exista un număr mai mic de angajați comparativ cu momentul în care statul a intervenit.

Se justifică existența unui salariu minim?

Singura justificare morală a unui nivel minim al salarizării este necesitatea asigurării unui venit de subzistență. Sigur, economic este greu de sprijinit o asemenea măsură. Stabilirea unui coș minim de consum, de către un organism centralizat (Guvern sau BNR) aduce aminte de rațiile de consum științifice din comunism.

Dacă prețul minim al muncii generează asemenea dezechilibre, încercați să vă imaginați efectele generate de 11 praguri salariale. Ce haos ar crea coeficienți salariali care pleacă de la 1 pentru muncitori necalificați și ajung la 2 pentru cei cu studii doctorale. Implementarea pragurilor salariale ar monta două forțe opuse: angajații vor încerca să-și completeze studiile pentru accederea în categoriile superioare și angajatorii vor reduce specificațiile pentru joburile disponibile. 

De exemplu, aceștia vor scoate la concurs posturi cu coduri COR care implică cel mult studii liceale. În mod evident, intrarea în vigoare a acestei legi va da startul unei noi competiții între bugetari pentru obținerea de majorări salariale prin adăugarea de diplome la dosar. Imediat ce legea ar fi promulgată, am asista la o creștere exponențială a cererii de diplome de master și de doctorat. Universitățile private ar fi revitalizate cu noi generații de absolvenți specializați în nimic concret.

Legea pare construită pentru majorarea salariilor bugetarilor

Am putea specula faptul că legea aceasta este construită să fie un pretext pentru majorarea salariilor din mediul public. În mod evident, în mediul privat se vor găsi mijloace prin care să fie evitată o salarizare pe bază de diplome, în detrimentul uneia izvorâtă din nivelul de productivitate. Un efect major al acestei legi, ușor de intuit, ar putea fi reactivarea învățământului universitar privat. Sute de mii de bugetari se vor înscrie la cursuri de licență, master sau doctorat pentru a-și maximiza baza salarială. În sectorul bugetar există specialiști cu calificări multiple, deci angajații la stat au perspectiva implementării coeficienților de salarizare.

În mediul privat, în firmele care performează, specialiștii sunt plătiți cu salarii superioare celor minime. Cu toate acestea, perspectiva ca o firmă să accepte să aibă baze salariale diferite pentru angajații care fac aceleași operațiuni, doar pentru că unul e licențiat și altul a mai stat prin universitate până a devenit doctor, nu este una dezirabilă. Este de așteptat ca firmele să caute modalități prin care să evite creșterea artificială a costurilor salariale. Dacă nu vor găsi soluții, acestea își vor reduce numărul de angajați, în special dintre cei cu studii superioare. În România jumătate din angajații la privat sunt încadrați pe salariul minim. Această lege va duce probabil și la încadrarea lor oficială pe poziții inferioare.

Legea descurajează investițiile străine

Un alt risc major pe care îl prezintă această lege este legat de descurajarea investițiilor străine. Acestea au scăzut deja puternic în partea de producție industrială, unde numărul de proiecte greenfield este tot mai mic. Creșterile succesive ale salariului minim au făcut ca România să nu mai fie atractivă pentru investiții greenfield.

Salariul minim a fost majorat constant în ultimii ani și acum cheltuielile salariale pentru un angajat necalificat pleacă din €500. Conform proiectului, cheltuielile salariale pentru licențiati vor porni din €850 (€500*1,7) și pentru absolvent de master din €900 (€500*1,8). Aceste niveluri ridicate vor descuraja și investitorii din domeniile cu muncă bine calificată. Cheltuielile salariale pentru un angajat junior, proaspăt absolvent,  merg spre €1000. Un angajat senior va presupune cheltuielile salariale care pleacă din €2-3000. Costul muncii se apropie de nivelurile din occident. Câte companii ar mai fonda unități în România dacă ar putea atrage angajații direct în țările în care au sedii?

Perspectiva unor creșteri artificiale a veniturilor salariale este atractivă, dar sperăm că legea nu va fi ratificată. Adoptarea legii ar genera rate ale șomajului mai ridicate decât în vârful celor mai dure crize economice. În mod evident, investitorii străini vor evita ferm România și cei prezenți deja își vor pregăti ieșirea de pe piață. Probabil, în mediul privat, șomerii își vor ascunde diplomele de master și doctorat pentru a avea șanse să se angajeze.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.