Categorii
Financiar

Poate fi mișcarea FIRE o soluție la problema creșterii vârstei de pensionare?

În majoritatea statelor cu populație îmbătrânită, sunt de actualitate discuțiile legate de necesitatea creșterii vârstei de pensionare, pentru a amâna colapsul sistemului de asigurări sociale. Amenințarea permanentă a falimentului sistemului de asigurări sociale ne forțează să adoptăm planuri de investiții, prin care să încercăm să ne asigurăm un trai liniștit în viitor. Este de văzut dacă mișcarea F.I.R.E. ar putea fi o soluție la această problemă.

Anul acesta discuțiile despre FIRE, o mișcare care intrase într-un anonimat firesc, au redevenit de actualitate în contextul rezultatelor neverosimile înregistrate pe majoritatea piețelor. Creșterea înregistrată de majoritatea indiciilor de pe piețe au făcut ca idealul propus de mișcarea F.I.R.E., al retragerii timpurii din activitate, să pară realizabil. În plus, discuțiile publice din România și din alte state europene cu populație îmbătrânită, despre creșterea vârstei de pensionare, fac ca această mișcare să pară extrem de atractivă.

Dar ce anume este mișcarea F.I.R.E.?  Această filozofie financiară a fost propusă în 1992 de către Vicki Robin și Joe Dominguez în lucrarea Your Money or Your Life. Ea presupune ca adepții să adopte un stil de viață frugal și economisească și investească între 50% și 70% din venitul lor pentru a se putea retrage mai timpuriu din activitate. În principiu, adepții mișcării s-ar putea retrage din activitate, începând cu vârsta de 40 de ani și dacă valoarea portofoliului lor de investiții ajunge să depășească de 30 de ori nivelul cheltuielilor lor anuale. Ulterior, pentru a nu fi nevoiți să se întoarcă în activitate, aceștia ar trebui să-și limiteze retragerile din portofoliu la cel mult 4% din valoarea sa (regula 4%). Prin utilizarea a cel mult 4% pe an din valoarea totală, portofoliul ar avea timp să se aprecieze și să asigure fondurile pentru o viață liniștită pentru cel puțin 30-40 de ani.

Modelul este departe de a fi unul perfect. Planificarea viitorului pe baza cheltuielilor din prezent lasă loc la prea multe necunoscute. Chiar dacă ne putem autoimpune un trai frugal până spre 40 de ani, pe măsură ce avansăm în vârstă vom avea nevoie de cheltuieli suplimentare pentru a ne menține în formă. De asemenea, inevitabila deteriorare a sănătății, asociată cu avansarea în vârstă, își va spune cuvântul și va pune presiune pe bugetele viitoare de cheltuieli.

Succesul mișcării F.I.R.E. în SUA este ușor de înțeles. Americanii nu au un sistem de asigurări sociale la fel de complex ca cele din statele Uniunii Europene, motiv pentru care acolo există o preocupare constantă pentru obținerea independenței financiare și asigurarea mijloacelor de trai. Pentru că nu se pot baza pe sistemele de asigurări sociale, locuitorii SUA se educă financiar și acționează în consecință, conform unor principii sănătoase specifice piețelor libere.

În UE situația este diferită. Existența sistemelor de asigurare complexe din UE le-a inoculat europenilor o anumită comoditate,  aceștia nu sunt la fel de preocupați de investiții ca americanii și obișnuiesc să lase în grija statului sau fondurilor private de pensie grija viitorului. Totuși, în UE, e măsură ce vârsta de pensionare avansează spre 70 de ani, există potențialul unor schimbări comportamentale profunde, dar, cu toate acestea, o mișcare de tipul F.I.R.E. este greu de adoptat. Chiar dacă ar reuși să trăiască frugal și să economisească peste 50% din veniturile lor, majoritatea europenilor nu s-ar retrage din activitate pentru că și-ar risca pensiile viitoare. În plus, ei ar trebui să țină cont și de faptul că, retragerea anticipată din activitate le-ar majora costurile legate de asigurările sociale de sănătate și, în unele state, chiar și contribuțiile la pensia privată. La asta putem adăuga și faptul că o pensionare  timpurie ar lăsa loc pentru noi tentații de consum și ar duce rapid la o diversificare a cheltuielilor și la epuizarea rapidă a fondurilor.

În România situația este și mai complicată, pentru că țara trece printr-o perioadă de dezvoltare accelerată, în care sunt arse etape și reduse decalaje față de statele mai dezvoltate. Este de așteptat ca veniturile și costul vieții să crească semnificativ în următorii ani, deci un portofoliu cu o valoare de 30 ori mai mare decât cea a cheltuielilor anuale s-ar putea să-și piardă din relevanță în cel mult patru sau cinci ani. În plus, la momentul prezent, nu foarte mulți salariați din România își permit să pună deoparte un procent atât de mare din câștigurile lor.

Este foarte greu să aplicăm ad literam principiile mișcării F.I.R.E. în România și celelalte state U.E., pentru că toate au un pronunțat caracter asistențial care se bazează pe contribuții sociale consistente. O retragere timpurie din activitate ne-ar aduce costuri suplimentare cu asigurările sociale și ne-ar obliga să dezvoltăm un portofoliu mai consistent, înainte să luăm în considerare o eventuală retragere din activitate.

Chiar dacă mișcarea F.I.R.E. nu are la fel de mult sens în țările Uniunii Europene putem să ne ghidăm după principiile sale pentru a ne organiza mai bine cheltuielile și pentru a ne elabora un plan de investiții. Astfel, chiar dacă nu avem cum să economisim și să investim 50-70% din venitul nostru pentru a ne retrage la 40 de ani, putem să operăm și cu procente mai mici de 10%-20%. Restricționați de necesitatea realizării unui stadiu minim de cotizare la fondurile de pensii, am putea totuși să plasăm activele în active sigure, cu randament bun (de exemplu, ETF-uri) și să ne facem un portofoliu care să ne permită să ne retragem ceva mai repede din activitate. De exemplu, cei care nu vor să-și riște pensia ar putea să se retragă în momentul în care legea le permite să se pensioneze anticipat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.