Conceptul ad valorem provine din latină și înseamnă „în funcție de valoare”. Acesta descrie un tip de taxă care se calculează ca procent din valoarea unui bun, serviciu sau unei proprietăți. Spre deosebire de o taxă fixă (specifică), care este aceeași indiferent de preț, o taxă ad valorem variază în funcție de valoarea bunului taxat. Astfel, cu cât valoarea bunului este mai mare, cu atât taxa plătită va fi mai mare.
Exemple de taxe ad valorem:
- Taxa pe valoarea adăugată (TVA) – Este un exemplu clasic, unde se aplică un procent (de exemplu, 19%) la prețul final al unui produs sau serviciu.
- Taxele vamale – Multe tarife de import sunt calculate ca un procent din valoarea mărfurilor importate.
- Taxa pe proprietate – În multe țări, impozitul pe proprietate este o taxă ad valorem, calculată ca un procent din valoarea estimată a unei proprietăți imobiliare.
- Taxa auto– În unele cazuri, taxele de înmatriculare a vehiculelor se bazează pe valoarea mașinii.
Avantajele și dezavantajele taxei ad valorem:
Avantaje:
- Echitate – Impunerea unei taxe proporționale cu valoarea asigură o distribuție mai echitabilă a sarcinii fiscale.
- Ajustare automată la inflație – Pe măsură ce prețurile bunurilor cresc, veniturile din taxe ale statului cresc și ele, fără a fi necesare modificări legislative.
- Menține un nivel constant de protecție – În cazul tarifelor vamale, menține un nivel fix de protecție pentru piața internă, indiferent de fluctuațiile de preț.
Dezavantaje:
- Dificultatea evaluării – Stabilirea valorii exacte a unui produs sau a unei proprietăți poate fi dificilă și subiectivă.
- Impact diferențiat asupra consumatorilor – Poate afecta în mod diferit categoriile de consumatori, în special în cazul bunurilor de bază.