Armata de rezervă a muncii (Reserve army of labour) este un concept care se referă la indivizii dintr-o societate care sunt în șomaj sau într-o situație de sub-angajare. Uneori, în această „armată” sunt incluși și angajații sezonieri sau temporari. Practic, conceptul se referă la acea parte a populației apte care este disponibilă pentru angajare. Existența acestei populații permite menținerea presiunii pe nivelul salarial. Când armata este mare, salariile tind să scadă. Când aceasta este redusă, salariile tind să crească.
Paternitatea conceptului îi este atribuită frecvent lui Karl Marx (1818-1883) sau lui Friedrich Engels (1820-1895), dar acesta era utilizat deja în Marea Britanie încă de la începutul secolului XIX.
