Teoria subconsumului (Underconsumption Theory) afirmă că o economie poate să intre în recesiune sau depresiune din cauza cererii scăzute. Subconsumul apare din cauza creșterii preferinței pentru economisire. Clienții potențiali cumpără mai puțin bunuri și servicii și capacitatea productivă a economiei nu mai este utilizată la maxim. Firmele reacționează cu întârziere și economia intră într-o fază de supraproducție. Aceasta este urmată de disponibilizări și de creșterea ratei șomajului. Practic, conform teoriei, scăderea consumului determină o reducere a producției și investițiilor și, în final, determină recesiunea.
Teoria a fost folosită extensiv în critica legii lui Say. Această teorie este extrem de veche, aceasta fiind întâlnită încă din 1598 la economistul Barthélemy de Laffemas (1545-1612). Criticii teoriei argumentează împotriva naturii simpliste a acesteia. De asemenea, aceștia au obiecții privind prezumția de rigiditate a firmelor.