Comportamentul autodistructiv (Self-destructive behaviour) se referă la acțiunile unui individ care au potențialul să îi dăuneze. Acest tip de comportament autodistructiv este mai dificil de analizat deoarece pare să contravină raționalității economice, specifice lui Homo oeconomicus. Când adoptă acest comportament, individul nu acționează într-o manieră care să îi maximizeze beneficiile potențiale. De exemplu, el își asumă riscuri inutile sau alege variantele de acțiune care contravin intereselor sale imediate sau viitoare.
Individul are un comportament de consum care pe termen mediu și lung îi poate dăuna, deci acționează împotriva propriilor interese. Și, cu toate acestea, individul continuă să consume produsele nocive. Plăcerea de moment este mai importantă decât satisfacția generală pe termen mediu și lung. În principiu, acest comportament este asociat cu unele boli psihice și cu dependențele de diferitele substanțe, precum tutunul, drogurile sau alcoolul. Pentru a putea să se oprească, mulți au nevoie de ajutor specializat și terapie.
În economie, acest tip de comportament prezintă interes prin prisma consumului autodistructiv. Consumul excesiv de tutun sau alcool, chiar dacă sunt substanțe care pot fi comercializate legal, poate fi considerat autodistructiv. Cei care sunt dependenți fumează sau beau, chiar dacă ei știu că prin asta contribuie la degradarea stării lor de sănătate.