Prin consum autodistructiv (Self-destructive behaviour) ne referim la achizițiile pe care indivizii le fac deși le sunt dăunătoare. Aceștia cumpără și utilizează produse despre care știu că le fac rău. Acest tip de consum poate fi analizat prin raportare la comportamentul autodistructiv.
În sens limitat, consumul autodistructiv se referă la dependențele de diferite substanțe (alcool, tutun etc.) care afectează sănătatea organismului. Analiza se poate axa și pe cantitățile consumate, pentru că de la anumite niveluri acestea sunt foarte dăunătoare pentru organisme.
Într-un sens mai larg, consumul autodistructiv se poate referi și la achizițiile pe bază de credite pe care indivizii nu și le permit din veniturile lor, curente sau prognozate. Această situație apare frecvent în cazul achizițiilor imobiliare. Când dobânzile sunt mici, indivizii au tendința să-și supraevalueze puterea financiară. Mulți își maximizează ratele și perioada creditului pentru a-și achiziționa locuințe mai mari, prin care să-și arate statutul social. Problema este că aceste credite sunt pe termen lung, de zeci de ani și rata dobânzii nu poate rămâne scăzută pe termen nedefinit. Când Banca Centrală începe să majoreze dobânda de referință, costul creditului crește cu o viteză accelerată. Pentru a nu pierde locuința, individul își alocă o parte tot mai mare din venit pentru achitarea ratelor. El trebuie să supraviețuiască cu o sumă mică de bani și calitatea vieții i se degradează accelerat.