Consumul intermediar (Intermediate consumption) se referă la bunurile și serviciile, exprimate valoric, care sunt utilizate în cadrul procesului de producție. În calculul acestui consum intermediar nu intră și uzura activelor fixe. Aceasta din urmă este înregistrată în contabilitate drept consum de capital fix. Cu alte cuvinte, acest consum reflectă doar resursele utilizate în procesul de producție. Prin consumul intermediar, resursele pot fi transformate sau doar utilizate.
În principiu, consumul intermediar se referă la materiile primele care sunt utilizate complet în cadrul procesului de producție. De exemplu, într-un atelier de mobilă, vor fi consumate scânduri, șuruburi, balamale etc. pentru realizarea de produse destinate consumului final. Paturile, dulapurile și mesele realizate în cadrul atelierului vor fi vândute pe piață unor consumatori finali.
(2) Consumul intermediar este indicatorul macroeconomic egal cu diferența dintre producția brută (valoarea totală vânzări dintr-o economie) și producția netă (valoarea adăugată brută/PIB). El este utilizat pentru a putea calcula valoarea adăugată care este obținută din activitățile economice.
În macroeconomie, consumul intermediar este o componentă a produsului global brut. Acesta din urmă este egal cu totalul produsului final și al consumului intermediar din fiecare sector de activitate din economie. Formula ar fi următoarea:
unde,
- PGB – produs global brut;
- PF – produs final în fiecare sector al economiei;
- Ci – consum intermediar în fiecare sector al economiei.
De asemenea, putem exprima consumul intermediar și în funcție de PIB.
Ci = PGB – PIB
unde,
- Ci – consum intermediar;
- PBG – produs global brut;
- PIB – produs intern brut.