Prin dezeconomii de scară (Diseconomies of scale) ne referim la situația în care expansiunea unei firme este însoțită de creșterea costurilor medii de producție. Costurile medii cresc pentru că extinderea implică investiții în noi clădiri, capacități de producție și formare de personal. Astfel, datorită expansiunii firma va înregistra costuri suplimentare și, deci, dezeconomii. Pe măsură ce nivelul producției se va apropia de maximul noilor capacități, este posibil să se înregistreze din nou economii de scară.
Nu orice expansiune a unei firme determină apariția de dezeconomii de scară. Foarte important este dacă acesta a atins limitele capacităților de producție. O firmă care nu le-a atins va putea efectua investiții țintite pentru optimizarea capacităților de producție. Aceasta va obține economii de scară. Când limitele capacității de producție sunt atinse, pentru a se extinde o companie va avea de efectuat investiții mai consistente. Acestea nu sunt în mod obligatoriu lineare.
Astfel, firma poate replica modelul de producție utilizat deja sau va putea opta pentru o tehnologie cu capacitate mai mare. În primul caz, investiția va fi mai scăzută, deci dezeconomiile la un nivel controlabil. În al doilea caz, investiția va fi una mai mare și va presupune reconfigurarea procedurilor interne. Costurile investiției vor amplifica dezeconomiile de scară. Pe termen lung, aceasta ar putea genera randamente superioare.