Distrugerea creativă (Creative distruction) este o teorie emisă de Joseph Schumpeter în lucrarea sa „Capitalism, Socialism și Democrație” (1942). Conform teoriei lui Schumpeter, profiturile și nivelurile salariile din monopoluri și oligopoluri stimulează alte firme să inoveze. Firmele urmăresc să obțină produse pe care le pot breveta pentru a le putea beneficia de profituri de monopol. Acestea pleacă de la produse și tehnologii existente și încearcă să obțină unele noi. Practic, în cadrul procesului de distrugere creativă, tehnologiile și procesele existente sunt dezmembrate pentru a fi găsite modalități de a le inova. Acestea sunt ulterior înlocuite cu metode superioare de producție. Într-un sens, procesul presupune inovarea prin distrugere. Datorită acestor tehnici, firmele și furnizorii lor obțin profituri superioare.
