Distrugere creativă (Creative distruction)

Distrugerea creativă (Creative distruction) este o teorie emisă de Joseph Schumpeter în lucrarea sa „Capitalism, Socialism și Democrație” (1942). Conform teoriei lui Scumpeter, salariile și profiturile din monopoluri și oligopoluri stimulează alte firme să inoveze.  Practic, în cadrul procesului de distrugere creativă tehnologiile și procesele existente sunt dezmembrate pentru a fi găsite modalități de a le inova. Acestea sunt ulterior înlocuite cu metode superioare de producție. Într-un sens, procesul presupune inovarea prin distrugere. Datorită acestor tehnici, firmele și furnizorii lor obțin profituri superioare.