Prin echilibru static (Static equilibrium) înțelegem un concept didactic, utilizat în modelele teoretice clasice. Conceptul de echilibrul static are un rol care este mai mult educațional. În modelele clasice, se pleacă de la premisa că doar unul sau doi factori variază și restul rămân neschimbați, în condiții de caeteris paribus. În realitate, piața este într-un proces de echilibrare permanent și un model static nu ar putea descrie cu acuratețe realitatea. Într-un sens mai larg, se poate vorbi despre acest tip de echilibru pe piețele extrem de rigide. Pe acest tip piețe, factorii care influențează cererea și oferta sunt extrem de rari. Din această cauză, echilibrul pieței este unul mai puțin flexibil și poate oferi iluzia că este static. Echilibrul static poate fi explicat și prin opoziție cu cel dinamic.
Caracterul static al echilibrului face ca, în momentul în care diverși factori determină modificarea cererii sau oferta, reacțiile de ajustare de pe piață să fie întârziate. O piață de acest gen se va echilibra cu dificultate. Motivele caracterului static pot fi variate, dar, în principiu, sunt legate de caracterul neconcurențial al pieței. Pe o piață pe care nu există o transparență informațională perfectă, agenți ai cererii sau ofertei care nu au aflat de șocuri vor continua să facă tranzacții în condițiile inițiale. De exemplu, apariția unor probleme de aprovizionare în amonte nu va fi aflată instant de toți ofertanții de pe piața din aval. Aceștia vor continua să-și vândă produsele la prețul inițial, fără să știe că reaprovizionarea va fi o problemă.