Un impozit regresiv (Regressive tax) este mai puțin întâlnit în practică și presupune aplicarea unor procente care scad, pe măsură ce venitul crește. Prezumția care stă la baza acestui tip de impozit este că indivizii beneficiază de bunuri publice similare și ar să aibă contribuții identifice către stat. Taxarea regresivă pune presiune pe cei cu venituri mici. Aceștia ajung să plătească un procent superior din câștigurile lor, sub formă de impozite.
În teorie, acest sistem poate fi aplicat prin stabilirea unor contribuții egale, exprimate în valoare absolută. De exemplu, dacă am plăti toți o sumă fixă pentru contribuțiile de asigurări sociale de sănătate, indiferent de nivelul salariului. O altă metodă constă în aplicarea unor cote procentuale descrescătoare. Impozitul regresiv este rar întâlnit și, de multe ori, apare într-o formă mascată, pentru a evita tensiunile sociale.
De obicei, un impozit regresiv presupune plata unor contribuții egale în valoare absolute. Există situații în care contribuțiile totale ale celor cu salarii mari sunt mai scăzute decât ale celor cu venitui mici. În România se utilizează o cotă unică pentru impozitarea venitului, dar unele categorii profesionale sunt exceptate de la plataă. Aceste scutiri generează un sistem de impozitare regresivă. Scutirea de impozit a categoriilor profesionale cu salarii medii mari, cum ar fi IT-iștii sau constructorii, instaurează un sistem regresiv în două cote, de 10% și 0%.