Legea Gresham (The Gresham Law) afirmă faptul că „banii răi alungă banii buni”. Acest principiu este numit astfel după lordul Thomas Gresham, un comerciant și finanțist englez din secolul XVI.
Conform acestei legi, atunci când pe o piață circulă două monede concurente, oamenii vor utiliza banii inferiori și îi vor păstra sau pe cei de calitate superioară. Calitatea poate să se refere la concentrația de metale prețioase, la puritatea acestora etc. Ca urmare a acestui fenomen de tezaurizare, banii de calitate superioară tind să dispară de pe piață. În timp, în tranzacțiile de pe piață vor fi utilizați doar bani răi. Principiul a fost emis în secolul XVI când monedele în circulație erau din metale prețioase de calitate variată.
O formă a fenomenului a putut fi observată și în România anilor 1990. În decada respectivă, pe fondul inflației galopante, în țară circulau neoficial și valute forte (în special dolari și mărci germane). Pentru că valuta forte își păstra mai bine valoarea, românii o cumpărau pentru a-și conserva puterea de cumpărare a capitalului. Pe piață circula în continuare moneda mai slabă, adică leul.