Legea lui Engel (Engel’s law) este o teorie, bazată pe observații statistice, care afirmă că procentul din venitul gospodăriilor utilizat pentru achiziția de alimente scade pe măsură ce veniturile cresc și restul de variabile rămân constante (caeteris paribus). Cheltuielile alimentare cresc în valoare absolută, scăderea fiind doar în termeni relativi. Cu alte cuvinte, creșterea procentuală a cheltuielilor alimentare este mai mică decât cea a venitului. Această teorie a fost denumită după statisticianul german Ernst Engel care a propus conceptul într-o lucrare publicată în 1857. Aceasta este o lege economică fundamentală deoarece facilitează înțelegerea modului în care se formează relațiile dintre venituri și consum.
