Mania căilor ferate (The Railway Mania) a fost o bulă speculativă care a avut loc în Regatul Unit al Marii Britanii între 1830 și 1850. În perioada respectivă, au apărut o multitudine de companii noi și planuri de investiții pentru extinderi de căi ferate. Atractivitatea de moment a acestora a determinat investitorii să-și plaseze capitalul în ele. Interesul pentru acestea a fost generat de:
- revoluția industrială – Dezvoltarea tehnologiei a făcut ca aceasta să fie mult mai atractivă pentru investitori;
- sprijinul guvernamental pentru noua industrie – De exemplu, în 1845 Guvernul Britanic a aprobat construirea a 3000 de căi ferate, o lungime egală cu cea construită în perioada 1830-1845;
- perspectiva obținerii de profituri semnificative – Succesul primelor firme din industrie s-a transformat într-o promisiune pentru noile companii;
- etc.
Această bulă a dus la supra-investiții în industrie, creșteri de prețuri și speculații financiare. În timp, s-a dovedit că multe proiecte nu erau viabile, fapt care a determinat înmulțirea falimentelor și prăbușirea pieței feroviare.
În anii 1880, în SUA s-a format o bulă feroviară asemănătoare. În doar câțiva ani, cu ajutorul investițiilor marilor bănci, s-au construit aproximativ 71.000 de mile de căi ferate, dublând totalul existent. În 1894, bula s-a spart și circa un sfert din firmele din industrie au dat faliment.