Microeconomia (Microeconomics) este o una dintre cele două mari componente ale științei economice. Aceasta studiază modul de alocare al resursele rare în procesele de producție, schimb și consum dintre persoanele fizice și juridice. Domeniul microeconomie se ocupă și cu studiul mecanismelor de piață, înțelegerea modurilor în care se formează prețurile bunurilor și ale resurselor în condiții de resurse rare și modul în care piețele duc la alocări optime.
Practic, microeconomia analizează comportamentul agentului economic pe piață. Acesta din urmă poare să fie persoană fizică sau juridică. În cadrul microeconomiei se studiază teme precum:
- Teoria consumatorului – studiază modul în care clienții, constrânși de un buget finit, aleg să cumpere anumite produse;
- Teoria cererii – studiază modul în care se formează și funcționează cererea pentru produse și servicii;
- Teoria producției și costurilor – analizează modul în care agenții economici aleg ce să producă, ținând cont de restricțiile bugetare și de caracterul finit al resurselor;
- Teoria ofertei – explică cum se formează și se comportă pe piață oferta de produse și servicii;
- Formele piețelor – studiază împărțirea piețelor în funcție de numărul de agenți ai cererii și ai ofertei și relațiile dintre părți;
- Teoria distribuției – analizează modul în care venitul total dintr-o economie se împarte între factorii de producție, sub forma salariului, profitului, rentei etc.
Termenii de microeconomie și de macroeconomie au fost folosiți pentru prima dată în 1933 de către economistul norvegian Ragnar Frisch. Acesta este cunoscut și pentru că este unul dintre fondatorii econometriei. De asemenea, Frisch este primul laureat al premiului Nobel pentru economie.