Monopolul natural (Natural monopoly) este o versiune a monopolului care este un rezultat direct al limitelor naturale, costurilor mari de intrare pe piață sau al economiilor de scară. O companie care funcționează ca un monopol natural este singurul furnizor al unui produs dintr-o industrie. Aceasta controlează întreaga ofertă de pe piață și nu este amenințată de concurență. Domenii în care apar frecvent monopoluri naturale sunt serviciile de canalizare, apă, distribuție electricitate. Dezvoltarea unor rețele paralele de distribuție ar fi costisitoare și nu ar avea șanse să obțină avizele legale. Concurența pe aceste piețe ar fi extrem de dificilă, motiv pentru care monopoliștii își pot păstra avantajele pe termen lung. De obicei, clienții din zonele în care există monopoluri naturale sunt captivi.
Progresul tehnologic face ca evitarea stării de client captiv să fie mai ușoară ca în trecut. De exemplu, proprietarul unei imobil care nu vrea să depindă de rețeaua de transport a electricității are astăzi soluții să fie independent. El poate să investească într-un sistem autonom de producere și stocare a energiei electrice. Asigurarea independenței este costisitoare, dar posibilă. Desigur, dacă locuința face parte dintr-o clădire cu apartamente, dependența de monopolul natural este mult mai mare și evitarea sa improbabilă.