Parabola insulei lui Phelps (Phelps’s island parable) descrie economia ca pe un grup de insule în care circulația informației are costuri ridicate. Chiar dacă numărul de insule este extrem de ridicat, deci există competiție, vor exista mereu costuri de informare. Fiecare insulă sau entitate din economie va avea cheltuieli legate de obținere a informației.
În mod simplificat, fiecare insulă reprezintă o firmă și un muncitor. Dacă un muncitor vrea să afle nivelul salarial din altă firmă (altă insulă) trebuie să călătorească până la aceasta. Implicit, el se va lipsi de salariul aferent zilelor de muncă la care renunță. De asemenea, firma (insula) nu va produce nimic în zilele în care muncitorul lipsește. Cu alte cuvinte, va apărea un dezechilibru în producție.
În acest model, fiecare companie este o mică insulă care încearcă să-și securizeze fluxul informațional. Din păcate, prin secretizarea fluxurilor informaționale se contribuie la reducerea transparenței pieței. Astfel, agenții economici își conservă și dezvoltă avantaje competitive, dar piața devine opacă.
Exemplul muncitorului care trebuie să suporte costuri pentru a se informa poate fi întâlnit în mod curent în economie. De exemplu, în România un instalator din provincie poate afla din presă că angajatorii din București sunt disperați pentru că nu se găsesc specialiști, nici măcar pentru salarii de €2000-3000. Cum salariul său este relativ mai mic, acesta va fi tentat să-și găsească un loc de muncă în București. Pentru aceasta însă va trebui să aplice online, să se deplaseze la București, să participe la interviuri etc. Aceste activități sunt solicitante din punct de vedere al timpului și presupun întreruperea muncii lui curente, reducerea temporară a veniturilor și cheltuieli suplimentare.
Chiar dacă în parabola insulei lui Phelps există o infinitate de insule, lipsa transparenței pieței invalidează ipoteza concurenței pure și perfecte.