Conceptul de „profit nesimțit” este utilizat pentru a acuza firmele de creșterile de prețuri dintr-o anumită perioadă. Acest concept nu are sens din punct de vedere economic pentru că, în principiu, fiecare firmă urmărește maximizarea profitului. Această acuzație, la adresa firmelor, apare în special în perioadele cu inflație persistentă. Dacă firmele raportează profituri care le depășesc pe cele din anii anteriori, opinia publică le va acuza că au urmărit obținerea de profituri nesimțite. Acuzația implicită este că au profitat de contextul de pe piață pentru a obține profituri imorale. Altfel spus, au majorat prețurile nejustificat. Firmele sunt acuzate că au contribuit la întreținerea și alimentarea inflației. De obicei, acuzatorii principali sunt tocmai cei care au generat inflația, băncile centrale și guvernanții.
Acest concept este legat de cel de inflație a lăcomiei. Similar situației descrise în cazul inflației lăcomiei, firmele sunt obligate să crească prețuri pentru că nu mai există o predictibilitate a valorii banilor. Firmele nu mai au siguranța că banii încasați astăzi vor fi suficienți mâine pentru achiziția de materii prime. Altfel spus, acestea măresc prețurile pentru a se proteja de impredictibilitatea generată de politica monetară a Băncii Centrale.