Prin reziliență macroeconomică (Macroeconomic resilience) ne referim la capacitatea unei economii de a rezista, a se adapta și a se reface, după trecerea printr-un șoc, dezastru sau a unor condiții excepționale care determină reducerea bruscă a cererii agregate. La nivelul general, ne interesează efectele șocului asupra indicatorilor macroeconomici și capacitatea economiei de a-și reveni în aceste aspecte. O economie cu un nivel ridicat de reziliență are capacitatea de a-și reveni cu o mare rapiditate în urma șocurilor.
De exemplu, la începutul pandemiei COVID-19 economia a fost închisă și o parte a angajaților a ajuns în șomaj tehnic. Într-un timp foarte scurt, firmele s-au adaptat și au adoptat munca de la distanță. Pe piață au apărut o multitudine de firme din tehnologie care au venit cu produse care facilitează munca de la distanță. Ele au inovat metodele de lucru și au contribuit la dezvoltarea noii economii. Noile metode de lucru le-au permis companiilor să-și utilizeze din nou angajații la capacitate maximă. Prin aceasta, ele au contribuit la revenirea nivelului de consum. Astfel, cererea agregată a revenit la nivelul inițial.
Reziliența macroeconomică poate fi analizată și din perspectiva celor două componente ale sale, cea dinamică și cea instantanee.