Rigiditatea prețurilor (Price stickiness) se referă la stagnarea temporară a prețurilor pentru unele produse sau servicii, în condițiile modificării cererii sau ofertei. În aceste cazuri, prețurile rămân relativ rigide deși forțele pieței pun presiuni în direcția modificării.
Un exemplu, în care prețurile de vânzare s-au dovedit rigide, este cel al primei perioade de pandemie. Atunci am asistat la majorări de costuri și reduceri de oferte care nu au fost însoțite de modificarea prețurilor. Managerii firmelor nu au mai experimentat probleme asemănătoare și nu au știut cum să adapteze. Aceștia și-au asumat costurile excepționale în speranța că economia va reveni cu rapiditate la normalul anterior.
De asemenea, rigiditatea poate fi determinată și de aspecte legislative. Astfel, stabilirea unui salariu minim național influențează direct nivelul prețurilor de pe piață. Alt exemplu ar putea fi cel al prețului gazului. După declanșarea războiului din Ucraina, Guvernul României a impus un plafon maximal pentru prețul gazului. După câteva luni, pe fondul dezvoltării metodelor alternative de aprovizionare, prețul pieței a scăzut la nivelurile de dinainte de război. Din păcate, plafonul a rămas în vigoare și persoanele fizice și juridice primesc oferte la acest nivel rigid.
Rigiditatea prețurilor poate să fie ascendentă sau descendentă. De exemplu, într-o perioadă cu deflație, unele prețuri vor rămâne rigide.