Șarpele Valutar European (The European Currency Snake sau The snake in the tunnel) este prima tentativă de cooperare monetară a Comunității Economice Europene. Practic acesta a constat în crearea unei benzi valutare unice pentru țările cu CEE și deci legarea valutelor între ele. Acordul Basel din 10 aprilie 1972 a stabilit ca Șarpele Valutar European să fie implementat începând cu 24 aprilie 1972. Șarpele a presupus formarea unui sistem de intervenție coordonat al băncilor centrale din statelor membre. Acestea urmau să limiteze fluctuațiile dintre valutele lor la maximum 2,25%. Astfel, băncile aveau libertatea să vândă și să cumpere valute doar dacă se puteau încadra în această marjă de 2,25%.
