Șomajul clasic (Classic unemployment) apare când salariile reale sunt menținute peste nivelul de echilibru al pieței. Această situație determină o creștere a ofertei de forță de muncă peste nivelul necesar pe piață. Persoanele care nu-și găsesc un loc de muncă din cauza salariului minim, se încadrează în categoria șomaj clasic.
Putem observa și în graficul de mai sus cum se formează șomajul clasic. Inițial, piața muncii se află în echilibru. Cererea și oferta de muncă sunt intersectate într-un punct de echilibru care corespunde unui salariu Se și unui număr de angajați Le. Ulterior, guvernul intervine pe piață și impune un salariu minim Sm, superior celui de echilibru Se. La acest nivel al salariului, ar fi dispuși se angajeze un număr mai mare de salariați, care corespund punctului Lo de pe grafic. Această ofertă de muncă nu este însă și cerută pe piață. Creșterea artificială a nivelului salarial determină o scădere a cererii pentru forța de muncă, de la Le la Lc.
Practic, noul nivel salarial de pe piață determină o reducere a numărului de angajați de pe piață. Diferența dintre Le și Lc este constituită din indivizii care ar fi dispuși să muncească la nivelul salarial de echilibru dar nu o pot face. Aceștia se află într-o formă de șomaj clasic.