Spirala salarii-prețuri (Wage price spiral) este o teorie macroeconomică prin care se explică relația de cauzalitate dintre creșterea salariilor și cea a prețurilor. Altfel spus, teoria studiază modul în care creșterea costurilor muncii alimentează rata inflației. În lipsa unor politici monetare adecvate, fenomenul tinde să devină perpetuu. Spirala poate să fie declanșată atât de majorarea prețurilor, cât și de a salariilor.
În graficul de mai sus, putem vedea cum funcționează spirala prețuri salarii. Graficul este reprezentarea unei economii în care există un echilibru inițial la intersecția dintre cererea agregată 0 și oferta agregată 0. În situația inițială de echilibru, prețurile pieței sunt la nivelul P0 și economia este în stadiul ocupării depline. În acest moment are loc o creștere a salariilor. Firmele reacționează la costurile mai mari prin reducerea ofertei agregate și creșterea prețurilor. Curba ofertei se deplasează la stânga și nivelul prețurilor ajunge la P1.
Majorarea salariilor îi determină pe angajați să-și majoreze consumul. Astfel are loc o creștere a cererii agregate. Curba cererii se deplasează la dreapta. Cum producătorii au redus oferta de piață, are loc o nouă majorare a prețurilor de la P1 la P2. Noul echilibru se formează între curba ofertei 1 și curba cererii 1.
Noul nivel al prețurilor determină apariția unor noi presiuni de creștere a salariilor. Firmele majorează salariile și le integrează în costurile de producție. Are loc o nouă reducere a producției și o creștere a salariilor de la P2 la P3. Angajații folosesc din nou majorările salariale pentru a-și crește consumul, deci cererea crește din nou.
În perioadele inflaționiste, aceste reacții în lanț sunt extrem de greu de oprit. Pe piață se formează o spirală inflaționistă (a creșterilor de prețuri). Aceasta este reprezentată de săgețile roșii din grafic.