Teorema Modigliani-Miller (The Modigliani-Miller Theorem) afirmă că structura de capital a unei firme (active plus datorii) nu îi influențează valoarea, dacă piața este perfect eficientă. Teoria a fost propusă în 1958 de către economiștii Franco Modigliani și Merton Miller. Acest model pleacă de la o serie de ipoteze care nu sunt întâlnite ușor în viața reală. De exemplu, modelul presupune lipsa taxelor, a costurilor de tranzacție și o piață cu eficiență perfectă.
Teorema este fundamentată pe ideea că valoarea firmei depinde de fluxul ei de numerar. Pentru investitori modul de finanțare al acestui flux este irelevant. Astfel că valoarea unei firme nu are de suferit dacă aceasta își finanțează fluxul de numerar prin împrumuturi, emisiuni de acțiuni etc.
Există două scenarii pentru această teoremă, unul cu taxe corporatiste și celălalt fără.
Scenariul care ține cont de taxele corporative
În diferite jurisdicții din lume, dobânda pentru împrumuturile firmelor este deductibilă fiscal. Ca urmare a acestei facilități fiscale, unele firme vor prefera finanțarea prin credite în detrimentul celei prin emisiune de acțiuni. Nu va exista însă niciun efect asupra valorii companiei.
Scenariul fără taxe corporative
Conform teoremei, când nu există taxe valoarea companiei va fi similară indiferent de modul în care se finanțează: prin credite, emisiune de acțiuni sau o combinație. Nu vor exista diferențe în valoarea companiei pentru că și creditele și emisiunile de acțiuni vor fi reflectate în costul total al capitalului.