Teza lui Linder (The Linder Thesis) afirmă că în țările cu venituri per capita apropiate se cer bunuri asemănătoare. Din această cauză, este mai probabil ca aceste țări să se angajeze în relații comerciale reciproce. Conform tezei, comerțul internațional nu este determinat doar de diferențele în dotarea cu factori de producție ci și de cerere. Linder considera că tiparul comerțului internațional este determinat de suprapunerea structurilor cererii și ofertei cu cea din alte țări. Țările tind să exporte în special bunuri care sunt produse pentru că sunt cerute pe piața internă. Teoria lui Linder surprinde importanța cererii individuale în formarea fluxurilor comerciale internaționale, dar nu ține cont de elemente precum avantajele comparative sau capacitățile de producție.
