Utilitatea ordinală (Ordinary utility) este un concept economic care a apărut ca o critică sau o îmbunătățire a utilității cardinale. Conform utilității ordinale, satisfacția obținută prin consumul unui produs sau serviciu nu poate fi cuantificată sau măsurată. Când se consumă mai multe unități de produse sau servicii, utilitățile pot fi ordonate după gradul de satisfacție generat. Ideea din spatele acestui concept este că utilitatea unui produs nu poate fi măsurată la modul absolut. În schimb, se consideră că un consumator ar putea să ierarhizeze în mod subiectiv produsele consumate, după nivelul de utilitate generat.
Practic, acest tip de utilitate propune ierarhizarea alegerilor în funcție de ordinea preferințelor. Această metodă nu încearcă să atribuie un scor al preferinței pentru un bun.