Prin cerere de muncă (Labour demand) ne referim la numărul total de indivizi pe care organizațiile sunt dispuse să îi angajeze, în condițiile unei rate salariale date. Practic, aceasta constă în totalitatea locurilor de muncă existente pe o piață.
O particularitate a acestui tip de cerere este că este derivat din cererea de pe piața bunurilor și serviciilor. Astfel, atunci când crește cererea pentru bunuri, firmele vor încerca să-și majoreze producția. Cum pe termen scurt acest lucru se poate realiza prin creșterea forței de muncă, acestea vor căuta să-și extindă echipa.
Grafic, cererea de muncă se echilibrează cu oferta la nivelul salariului de echilibru. În condiții de echilibru, orice creștere a cererii va trebui să fie însoțită de majorarea nivelului salarial. Doar în acest mod firmele vor putea determina o majorare a ofertei de factori de muncă.
Înțelegerea modului în care se formează cererea de forță de muncă este esențial în elaborarea politicilor publice. Un Guvern nu va putea să combată șomajul ridicat dacă nu înțelege cum se formează această cerere. De asemenea, urmărirea cererii pe termen lung este esențială pentru a elabora oferta educațională a unei țări.
(2) Cererea de muncă se poate referi și la locurile de muncă solicitate de populația activă. Este important însă să notăm că acesta nu este sensul uzual al conceptului. În mod normal, ca proprietari ai factorului de producție muncă, indivizii sunt cei care constituie oferta.