Echilibrul consumatorului (Consumer’s Equilibrium) se referă la satisfacția maximă obținută de către un individ, în condițiile unor prețuri ale pieței și ale unui buget finit. Modelul este utilizat extensiv în teoria consumatorului pentru a ilustra obținerea satisfacției maxime din consumul a două bunuri. Practic, în punctul de echilibru bugetul existent este utilizat pentru maximizarea utilității totale. În acest punct, utilitatea marginală per unitate monetară este egală între bunurile care formează coșul de consum.
Grafic, punctul de echilibru al consumatorului este localizat la la punctul de tangență dintre dreapta bugetară și cea mai apropiată curbă de indiferență. În acest punct, individul va obține satisfacția maximă din consumul celor două bunuri.
Conceptul este unul esențial pentru înțelegerea modului în care indivizii își alocă veniturile pentru achizițiile de bunuri și servicii.