Capcana de lichiditate (Liquidity Trap) este un concept economic care descrie o situație în care politicile monetare își pierd eficiența din cauza dobânzilor scăzute și a cererii ridicate pentru bani. Această situație poate să apară în special în perioadele în care rata inflației este scăzută. În această situație, politica monetară nu poate stimula creșterea economică. De exemplu, când rata inflației este extrem de scăzută, o bancă centrală ar putea reduce dobânda de referință fără ca acest lucru să ducă la creșterea creditării. Conceptul a fost propus de către John Maynard Keynes în timpul marii crize din anii 1930.
Explicația este legată de perspectivele economiei. Firmele și indivizii preferă să păstreze numerarul și să-și reducă investițiile pentru că nu cred într-o evoluție economică pozitivă.
Când o economie este într-o capcană a lichidităților, măsurile de natură fiscală sunt mai eficiente. De exemplu, o reducere a nivelului de taxare va determina o creștere a puterii de cumpărare. Aceasta va antrena o majorare a cererii și o stimulare a întregii economii.