Sărăcia în muncă (Working poor) se referă la situația în care veniturile angajaților se situează sub un prag al sărăciei. Situația de sărăcie apare din cauză că au locuri de muncă prost plătite sau câștiguri medii pe membru de familie prea mici. Aceștia lucrează cu normă întreagă, dar nu reușesc să-și asigure, din veniturile salariale, un venit decent. Altfel spus, chiar dacă au locuri de muncă cu normă întreagă, aceștia se află sub pragul sărăciei. Acesta este un indicator stabilit de către autoritățile publice sau de către organizații internaționale.
Sărăcia în muncă poate să fie și un rezultat al unei productivități scăzute. Dacă într-o firmă există un raport capital muncă deficitar, producția ar putea să fie insuficientă pentru a asigura plata unor venituri corespunzătoare.
Sărăcia salariaților poate să fie amplificată de un nivel ridicat al taxelor. Un stat ineficient și supradimensionat ar putea impune taxe disproporționate pe muncă pentru a-și acoperi cheltuielile bugetare.