O politică antiinflaționistă (Anti-inflation policy) se referă la o strategie a autorităților publice sau a unei bănci centrale dintr-o țară de contracarare și combatere a inflației. Combaterea inflației presupune restrângerea masei monetare, deci una din principalele măsuri ale unei bănci centrale constă în creșterea ratei dobânzii de referință. Când dobânda de referință crește, creditele se scumpesc și depozitele devin mai avantajoase. Scumpirea creditării va determina firmele să reducă nivelul investițiilor și persoanelor fizice să-și ajusteze consumul. Dobânzile mai mari la depozite încurajează economisirea, deci retragerea de pe piață a unei părți a masei monetare. De asemenea, instituția centrală poate să lupte cu inflația și prin restrângerea directă a masei monetare. Astfel, aceasta ar putea să vândă obligațiuni către băncile comerciale, pentru a retrage din banii existenți pe piață.
