Cireșele românești sunt prea ieftine

Cireșele românești sunt prea ieftine pentru că acestea au costuri de producție ridicate. Oferta potențială în România este redusă față de cerere pentru că, după aderarea la Uniunea Europeană, numărul total de cireși și vișini a scăzut cu circa 30% și pare că s-a stabilizat undeva între 5 și 6 milioane de exemplare. Costurile ridicate de înființare  a unei plantații și sensibilitatea crescută a acestora la lipsa de precipitații și la temperaturile negative, fac ca riscurile asociate investiției să fie pe măsură. Exploatațiile specializate sunt reduse ca număr și suprafață, deci majoritatea cireșelor din piețe sunt produse în livezi mici.

Cireșii din micile livezi sunt lăsați, de obicei, să ajungă la mari dimensiuni, fapt care ridică două probleme evidente: tratarea cireșilor și culegerea cireșelor. Tratarea deficitară a pomilor afectează cantitatea și calitatea producției. Culegerea cireșelor presupune eforturi mari pentru a ajunge la fructe, a le culege întregi și a evita ruperea crengilor. După o oră de cules, în funcție de dexteritatea persoanei, se strâng în jur de 1 kg de cireșe.

Cireșele se vând sub costul de producție

Chiar dacă lumea se plânge de prețul cireșelor românești, acestea sunt foarte ieftine pentru că:

– productivitatea muncii este extrem de mică. Într-un pom cu înălțime de 25-30 de metri, culegerea acestor fructe mici este extrem de dificilă și consumatoare de timp. Bazându-mă pe propria experiență, pot afirma că un culegător cu agilitate și dexteritate medie, va culege circa 1 kg/h.

– salariul minim brut în România este de 2230 de lei, sumă la care se adaugă și Contribuțiile Asiguratorii de Muncă, de circa 50 de lei. Dacă împărțim cei 2280 de lei la 160h lucrătoare pe lună, obținem un cost minim al orei de muncă de 14,25 lei. La o productivitate de 1 kg cireșe/h am avea un preț al cireșelor care nu poate coborî sub 14,25 lei. Întrebarea rămâne, desigur, dacă se găsesc culegători dispuși să lucreze pe salariul minim orar?

– La cei 14,25 lei trebuie adăugate costurie de producție, depozitare și tratamentele pomilor. De asemenea, să nu uităm de cheltuielile implicate de toaletare, costul de oportunitate al suprafeței de teren ocupate de cireși, costurile de transport, costurile de păstrare a fructelor în condiții optime etc. Toate acestea duc costul total al cireșelor, în livezile mici spre 30 de kilograme. Cum proprietarul livezii își dorește și un mic profit, prețul cireșelor ar trebui să plece din 35 de lei/kg.

Piața funcționează bine în condițiile date

Piața funcționează totuși. Deoarece prețul este considerat prohibitiv, cererea este scăzută și proprietarii de livezi vând sub nivelul costurilor.  Pentru a reuși asta taie din costuri pe cât posibil. Ei vând în piețele apopiate, folosesc copii drept culegători (agili, ușori și cu pretenții financiare mici) etc.

În momentul de față chiar dacă s-ar culege toate cireșele din România, oferta tot nu s-ar întâlni cu cererea la prețul pe care și l-ar dori clienții potențiali, pentru că plantațiile sunt mici și munca de culegere nu este automatizată. Mijloace de cules moderne, precum cel din următorul video, nu ar putea fi folosite pentru pomii de mari dimensiuni.

Prețurile acestor fructe vor coborî spre nivelurile considerate ideale de către clienți doar când va crește suprafața cultivată. Adică, atunci când o să avem în România plantații de cireși exploatate automatizat. Pe fondul inflației constante și a scăderii numărului de indivizi dispuși să-și asume riscurile asociate culesului în copaci înalți, ne putem aștepta ca glumele privind prețul exorbitant al cireșelor să continue anual. În realitate, cireșele românești sunt prea ieftine și, de multe ori, sunt vândute sub costul de producție.