Plafonarea prețurilor nu este o soluție

Plafonarea prețurilor nu este o soluție pentru rezolvarea dezechilibrelor temporare de pe piață deși este propusă frecvent de tot felul de indivizi care nu au o formare minimală în domeniul economic. Orice fluctuație a cererii, urmată de majorări de prețuri, îi activează pe acești neofiți și îi determină să ceară intervenții brutale ale statului în economie. Doar că aceste intervenții au efecte contrarii și ajung să îi dezavantajeze pe consumatori. Declanșarea pandemiei COVID-19 și închiderea economiei, în majoritatea țărilor lumii, au venit însoțite de reduceri semnificative ale producției, de restricții de transport și de un val de panică generalizată. Oamenii au reacționat instinctiv la închiderea economiei și au început să facă achiziții de panică, pentru a-și crea stocuri din bunurile amenințate de penurie.

Panica a pus presiune pe cerere

Reacția de panică a oamenilor, care a pus presiune pe cererea pentru anumite produse, s-a manifestat cu precădere în primele faze ale răspândirii virusului, în acele zile și săptămâni în care majoritatea oamenilor nu aveau nicio idee despre cât va dura toată situația și nici nu erau în măsură să aprecieze capacitatea ofertanților de a se ajusta la nivelul cererii. Dacă am analiza produsele care au fost extrem de solicitate am vedea că au existat creșteri abrupte ale cererii în special pentru produse de protecție împotriva COVID (măști chirurgicale, dezinfectanți, mănuși de unică folosință etc.) și de produse alimentare de bază (făină, apă, drojdie etc.)

Creșterea extremă a cererii pentru aceste produse, determinată de cumpărăturile de panică, a atras destul de repede solicitări de plafonări de prețuri, din partea unor indivizi care nu înțeleg legitățile economice de bază. O plafonare a prețurilor ar fi redus stimulentele pentru producătorii interni și ar descurajat alți antreprenori să se lanseze pe această piață. De asemenea, în contextul în care piețele externe au rămas libere, produsele importate ar fi fost și mai greu de adus în țară, pentru că importatorii de pe alte piețe ar fi putut oferi prețuri mai bune. Astfel, pentru ca oferta internă să nu se prăbușească ar fi fost necesar ca statul să subvenționeze importurile. Lăsată liberă piața a reușit să se adapteze la noul context epidemiologic și la contextul internațional în care măștile chirurgicale sunt un produs cu cerere (aproape) inelastică.

Ce anume s-a întâmplat pe piața românească

Ca să înțelegem ce s-a întâmplat pe piața românească a măștilor chirurgicale putem analiza graficul de mai jos. Trebuie să înțelegem că, pe orice piață, oferta se ajustează mai greu decât cererea. Oferta totală depinde de dotarea cu factori de producție a producătorilor și de cantitatea care poate fi importată. Când cererea globală crește brusc, ca în cazul pandemiei COVID-19, producătorii și importatorii nu pot mări instant oferta..

unde:

Echilibrul inițial al pieței, valabil până spre finalul lunii ianuarie, este la intersecția curbelor CM₀ și OM₀, la un preț P_e și o cantitate Q_e. Până în ianuarie măștile chirurgicale erau folosite de cadrele medicale și de pacienți care sufereau de gripe și viroze. La începutul lunii martie criza a dus la o creștere globală a cererii, la care s-a adăugat restrângerea activității de transport. Presiunea asupra cererii a dus la o creșterea abruptă de la CM₀ la CM₁. Oferta nu s-a ajustat la noua cerere pentru că nu existau producători locali și importurile erau dificil de realizat.

Oferta a crescut, de la Q_e la Q₁, prin exploatarea stocurilor importatorilor și utilizarea de produse parțial substituibile. De exemplu, măștile de bricolaj pentru vopsitorie sau praf, măștile improvizate și măștile din bumbac sau alte materiale lansate de firmele de confecții. Acestea nu oferă standarde de protecție ale celor chirurgicale, dar au redus presiunea pe cerere până la nivelul CM₁. Pe scurt, prețul a fost plafonat natural în P₁, de piață, fără ca intervenția statului să fie necesară.

Oferta a reacționat la cererea adițională

Fluxurile de import au scăzut semnificativ datorită creșterii cererii naționale și globale pentru măști. Cu toatea acestea cantitatea oferită pe piața românească a crescut. Explicația este că multe firme de confecții s-au reorientat rapid spre producerea de măști din bumbac și alte materiale.

Între timp, fabricile din Asia au redevenit operaționale, fluxurile de transport s-au reglat și firmele s-au adaptat la situație. Înmulțirea transporturilor de măști din Asia au determinat creșterea ofertei de pe piață din OM₀ în OM₁. Acest fapt a permis o reducere a prețului pentru măști din P₁ în P₂. În vârful penuriei măștile se vindeau deja cu 8-9 lei bucata. Acum, după suplimentarea ofertei, acestea pot fi achiziționate și cu 2 lei bucata, în cutii de 50 de bucăți.

Și capacitatea pieței de a se adapta la noua cerere nu se oprește aici. În ultimele două săptămâni, doi producători români au investit în dezvoltarea de linii noi de producție măști chirurgicale. Acestea ar trebui să ajungă rapid la un nivel de producție estimat la 850 de mii de bucăți/zi. Piața reacționează repede iar acest spor de producție va determina creșterea ofertei care va împinge prețul de vânzare mai jos. Probabil din a doua jumătate a lunii  mai măștile chirurgicale se vor vinde la un preț de circa 1 leu. Ca efect direct este de așteptat ca produsele alternative din alte materiale să dispară de pe piață în următoarea lună.