Un bun liber (Free good) este un produs sau serviciu care, teoretic, nu are cost de oportunitate. Astfel, pentru consumul unei unități de bun liber un individ nu-și diminuează alte elemente de consum. Acesta poate consuma câte unități de bun liber dorește, prețul fiind egal cu zero.
Teoretic, un individ rațional poate consuma bunuri libere până la punctul de saturație. Ulterior, fiecare unitate suplimentară îi va produce insatisfacție.
Dintre bunurile considerate libere putem menționa aerul. În principiu, acestea există în abundență și este posibil să le consumăm în cantități mari fără costuri de aprovizionare. Din cauza inexistenței costurilor sau a unor costuri foarte scăzute există tendința de a utiliza intensiv aceste bunuri, ceea ce poate duce la o creștere a poluării. Când intervine fenomenul poluării, aerul își pierde calitatea de bun liber perfect. Acesta va fi în continuare accesibil pentru toți locuitorii dintr-o regiune, dar nu la aceeași calitate. Cei care locuiesc lângă sursa poluării, vor avea acces la un aer inferior din punct de vedere al purității.
În aceeași categorie am putea să includem și lumina naturală. Aceasta este abundentă și accesul la ea este posibil, în mod egal și nediscriminatoriu, pentru toți locuitorii dintr-o zonă.