Divizibilitatea factorilor de producție (The divisibility of factors of production) se referă la capacitatea antreprenorilor de a varia cantitatea de resurse utilizate în procesul de producție. Altfel spus, se referă la măsura în care resursele pot fi divizate în unități mai mici. Când factorii de producție sunt divizibili, firmele pot să utilizeze resursele eficient, să reducă nivelul costurilor și să crească productivitatea.
Divizibilitatea are limite fizice. De exemplu, pentru o companie care oferă servicii de taximetrie, autoturismele pe care le deține s-ar putea să fie insuficiente. Achiziția unui autoturism nou ar putea duce la un exces de capacitate. Același risc există și pentru factorul de producție muncă. Angajarea unui salariat suplimentar ar putea duce, în primă fază, la scăderea productivității medii a muncii.
În principiu, divizibilitatea factorilor de producție depinde de ce intrări se utilizează:
- pământul – poate fi utilizat în diferite suprafețe, dar nu este divizibil în sensul strict.
- munca – este divizibilă ca număr de angajați, ca număr de ore etc.
- capitalul – depinde de forma în care există. Astfel, capitalul financiar este divizibil în unități și subunități monetare. Alte forme de capital, precum echipamentele sunt indivizibile sau greu divizibile.