Dreptunghiul lui Edgeworth

Dreptunghiul lui Edgeworth (Edgeworth’s Box) sau Cutia lui Edgeworth este o reprezentare grafică a unei probleme de schimb. Conceptul este denumit după economistul Francis Ysidro Edgeworth și el este un instrument care facilitează înțelegerea optimului Pareto. Altfel spus, acesta surprinde o distribuție optimă sau un schimb reciproc avantajos. Modelul este unul simplificat, pe această piața simulată existând doar doi indivizi și două bunuri. Aceste două persoane au alocări inițiale din cele două bunuri și funcții de utilitate pentru cele două bunuri.

Dreptunghiul lui Edgeworth
Sursa: Inițiativa Privată

Cutia lui Edgeworth constă dintr-un dreptunghi împărțit în două părți egale. Aceste secțiuni ale dreptunghiului reprezintă alocarea inițială de bunuri a fiecărui individ. În fiecare dintre cele două secțiuni, axa verticală reprezintă bunurile deținute de către un individ și cea orizontală pe cele deținute de către celălalt.

Fiecare punct din cadrul dreptunghiului reprezintă o alocare posibilă a bunurilor. Linia diagonala care unește colțurile dreptunghiului reprezintă curba contractului. Această linie este constituită din punctele de tangență ale curbelor de indiferență ale celor doi indivizi. Acestea sunt toate alocările posibile care respectă optimul Pareto. Prin mișcarea pe curba contractului, indivizii pot realoca bunuri între ei și să rămână într-o stare de optim.

Forma curbei depinde de alocarea inițială a bunurilor între cei doi agenți. Panta curbei reprezintă rata la care cei doi indivizi sunt dispuși să schimbe un bun pentru altul.