Economia de război (Economy of war) se referă la reorganizarea capacităților de producție și distribuție dintr-o țară în timpul unei conflagrații. Reorganizarea activității, într-o economie de război, implică reorientarea resurselor în două direcții majore:
- producția de suport a unităților de pe front;
- producția de subzistență pentru populația rămasă în țară.
Orientarea resurselor, cu prioritate, către aceste două direcții va lăsa sectoare întregi în incapacitate de producție. Efectul imediat va fi unul de penurie. Într-o economie de război, cetățenii se vor confrunta cu lipsuri frecvente la bunurile de bază. Și, în funcție de extinderea conflictului, acestea nu vor putea fi importate din surse externe.
Într-o economie de război, cea mai mare parte a resurselor sunt distribuite către economia de suport. Celelalte industrii sunt forțate să inoveze pentru a supraviețui. Acestea sunt forțate să găsească resurse alternative sau să dezvolte produse complet noi. Un exemplu de produs care a a fost inventat din cauza lipsurilor din război este al băuturii răcoritoare Fanta. În timpul celui de al doilea război mondial, fabricile de Coca Cola din Germania nazistă nu puteau importa siropul necesar producerii sucului. Acestea au inovat și au lansat un suc nou, cu aromă de măr.