Economii de scară (Economies of scale)

Economiile de scară (Economies of scale) sunt obținute de companii din reducerile de costuri pe care le obțin la creșterea producției. Cele mai ușor de înțeles economii de scară sunt cele legate de costurile fixe. Pe măsură ce crește nivelul producției costurile fixe se împart la tot mai multe unități și se obțin economii de scară. Economiile de scară permit obținerea unui profit pe unitate mai mare. În funcție de proveniența factorilor generatori, economiile de scară pot fi interne sau externe.

Exemplu de obținere Economii de scară (Economies of scale)

Pentru a înțelege mai bine cum funcționează aceste economii de scară (Economies of scale) am putea lua ca o exemplu o firmă. Ne imaginăm o companie care are costuri fixe de 20 de lei și variabile de 80 de lei și o producție de 10 unități. La un moment dat, în urma unei investiții, aceasta își dublează capacitatea de producție. Acum costurile fixe vor fi tot 20 de lei și cele variabile se vor dubla la 160 de lei. Rezultatul producției se dublează și el.

În prima perioadă, firma va înregistra costuri medii de 10 lei pe unitatea de produs.

Cost Mediu =  (20+80)/10 = 10 lei/unitate de produs

În a doua perioada, aceasta va înregistra costuri de 9 lei pe unitatea de produs.

Cost Mediu = (20+160)/20 = 9 lei/unitate de produs

Prin creșterea capacității de producție (scara la care sunt realizate produsele), firma continuă să vândă bunurile la același preț. Dacă prețul este de 12 lei, profitul mediu crește de la 2 la 3 lei.

Economiile de scară sunt descrescătoare, deoarece creșterea randamentelor de producție nu este posibilă la infinit. De la un moment, atât costurile fixe, cât și cele variabile încep să crească. De exemplu, la o nouă creștere a capacității de producție, salariații administrativi ar putea solicita să fie angajați noi colegi sau să le fie majorate salariile în conformitate cu efortul suplimentar.