Prin imobilitate ocupațională (Occupational immobility) ne referim la situația existenței barierelor în calea mutării factorilor de producție între sectoarele economiei. De exemplu, frecvent șomerii din anumite industrii nu-și pot găsi cu ușurință locuri de muncă în alte domenii. Motivele pentru care aceștia nu reușesc să-și găsească locuri de muncă sunt legate de durata calificării, vârstă, experiență etc.
Imobilitatea ocupațională este accentuată de specificul industrial al zonei din care provine forța de muncă. De exemplu, forța de muncă dintr-o zonă monoindustrială va avea o imobilitate peste medie. Șomerii care provin din astfel de zone tind să fie specializați într-o singură industrie. Dacă s-ar muta în zone din afara regiunii monoindustriale, aceștia ar găsi locuri de muncă în care nu sunt calificați. Altfel spus, există o probabilitate foarte mare ca ei să fie nevoiți să-și reînceapă cariera de la zero. Ei vor trebui să accepte salarii apropiate de cele minime și acestea nu le vor fi suficiente pentru a-și acoperi nevoile.
De asemenea, cei mai mulți dintre aceștia sunt proprietari în zona monoindustrială. Declinul industriei respective va determina și prăbușirea pieței imobiliare. Averea locuitorilor din această zonă se va reduce în mod semnificativ. Dacă vor dori să-și vândă proprietățile și să înceapă o nouă viață în altă parte ei nu vor putea aduna capitalul necesar.
Altfel spus, situația de imobilitate ocupațională este agravată de către zona din care provine șomerul.