Inflația prin costuri (Cost inflation) este situația în care are loc o creștere generalizată a prețurilor cauzată de majorarea costurilor resurselor, de tipul salariilor și a materiilor prime. Majorarea costurilor de producție determină frecvent reducerea ofertei agregate. Acest lucru se întâmplă când, pe fondul costurilor suplimentare, producătorii nu mai pot susține același nivel al producției. Aceștia vor reduce oferta dacă nu dispun de suficient capital pentru a susține nivelul producției. Reducerea ofertei determină o creștere a prețurilor din economie. Aceasta este inflație generată de majorarea costurilor de producție. Practic, producătorii sunt forțați să majoreze prețurile și, prin aceasta, determină scăderea cererii.
Grafic, după ce producătorul crește prețurilor, cererea scade deplasându-se la dreapta pe aceeași curbă.
Atunci când presiunea apare pe prețurile factorilor de producție aduși din afara țării, vorbim despre inflație importată. Desigur, după ce resursele importate sunt importate și procesate, estimarea ponderii acestui tip de inflație devine extrem de complicată. Aceasta va produce efecte în aval care vor fi integrate în prețurile interne.
Inflația de acest tip este amplificată și de dezeconomiile de scară. Pe măsură ce o firmă își crește prețurile și reduce producția, aceasta va pierde din avantajele scalării. De exemplu, productivitatea va scădea pentru că echipamentele tehnice nu vor mai putea fi folosite la capacitate maximă.