O lege economică subiectivă (Subjective economic law) se referă la un principiu sau o teorie care pleacă de la premisa valorii subiective în procesele decizionale. Un exemplu de principiu de acest tip este cel surprins de legea utilității marginale descrescânde. Aceasta observă că valoarea (nivelul de utilitate) generată de consumul unui bun descrește cu fiecare unitate. Practic, utilitatea depinde de o preferință a individului. De exemplu, de cât de repede ajunge la o stare de sațietate.
Legile subiective consideră că deciziile economice se bazează pe preferințele individuale. Acestea resping existența deciziilor perfect obiective, bazate pe factori universali măsurabili.
Vezi și conceptul de lege economică obiectivă.