Neutralitatea fiscală (Fiscal neutrality) este situația în care impozitele colectate de către guvern și cheltuielile publice nu influențează nivelul cererii, efectul lor fiind neutru. Ipotetic, o stare de neutralitate fiscală presupune ca nivelul cererii să nu fie modificat prin impozitele și cheltuielile guvernamentale. Neutralitatea nu este însă un fenomen economic realist. Orice sumă de bani mutată în economie, din mediul privat în cel public sau invers, influențează nivelul cererii. Taxele ar putea fi neutre doar dacă prin aplicarea lor nu ar fi scăzute veniturile agenților cererii. De exemplu, ne putem imagina un impozit dintr-un domeniu în declin, în care nu mai există cerere. Cum firma nu mai vinde nimic, taxa nu produce venituri la buget și nu influențează distribuția veniturilor în economie.
Teoria este însă discutabilă pentru că orice taxă determină o schimbare a cererii. În primul rând, taxa finanțează un buget care va direcționa acest venit către cheltuieli publice. În al doilea rând, aceasta determină scăderea reală a veniturilor indivizilor. În momentul introducerii impozitelor, distribuția veniturilor din economie se schimbă și cererea se modifică. În timp, indivizii își ajustează consumul la venitul disponibil, dar asta nu înseamnă că putem acccepta ideea de neutralitate fiscală.