Optimul Pareto (Pareto optimality) reprezintă o situație în care resursele economice dintr-o economie sunt distribuite în cel mai eficient mod posibil. Acestea nu pot fi redistribuite în favoarea unui individ fără a înrăutăți, în același timp, situația altuia. Conceptul a fost numit așa după economistul Vilfredo Pareto. Acesta a folosit conceptul în mod intensiv, în studiile sale privind eficiența economică și distribuția veniturilor.
O alocare este optimă doar dacă nu există o alternativă care poate îmbunătăți situația unor indivizi, fără a o înrăutăți pe a altora. Pe piața reală, echilibrul optim este greu de întâlnit. Mulți agenți economici vor încerca să-și maximizeze rezultatele, fără să țină cont de externalitățile negative.